joi, 24 martie 2011

Exista oare blestem mai mare?

Exista oare blestem mai mare decat dorinta si nevoia acuta de a-ti apara poporul nesustinute de mijloacele necesare? Exista blestem mai mare decat sa-ti pese de ce se intampla cu cei de acelasi sange, sa vezi ca poporul acesta e condus catre distrugere morala si fizica, sa simti disperarea oamenilor de calitate care nu vad nici o solutie de viitor in Romania si sa nu-i poti ajuta ACUM cu nimic?
Mi se tot spune sa am rabdare...dar pana cand? Cum pot sa demonstrez ca nu sunt o lichea unor oameni care au fost mintiti, inselati, pacaliti si furati de atatea ori de cei care le-au spus ca le pasa de ei? Cum pot sa cer romanilor sa mai aiba incredere din moment ce increderea le-a fost tradata de atatea ori? Cum putem iesi din blestematul de marasm moral, economic si financiar in care ne aflam fara incredere, munca si sacrificii? Ne invartim intr-un cerc vicios care ne seaca de energii vitale creatoare, ne zbatem precum o masa de pesti prinsa in navod care spera sa scape din capcana, ne asiguram supravietuirea sacrificandu-ne fratii. Iar in final cu ce ne alegem? Cu ce, oamenilor? Suntem muritori si ne comportam ca si cum am fi vesnici, unii dintre noi au acumulat si acumuleaza bogatii pe seama distrugerii vietii a milioane de romani (vezi majoritatea "privatizarilor" care au fost doar simple devalizari)...toate astea pentru ce? Care este satisfactia unui muritor intreg la minte atunci cand vede ca a acumulat multa putere financiara si decizionala, dar a contribuit la distrugerea viitorului propriului neam?

Niciun comentariu: