marți, 2 martie 2010

Pana cand?

Am uitat ca noi ne modelam in mare parte destinul prin eforturile sustinute si pe termen lung depuse? Discut zi de zi cu diversi colegi de la doctorat si cu diversi profesori si nu-mi vine sa cred : majoritatea considera ca nu sta in puterea lor schimbarea in bine a acestei tari, limitandu-se la a lupta in mod individual pentru propria supravietuire. Doar atat !
Am din ce in ce mai puternic senzatia ca noi traim o permanenta "dilema a prizonierului". Suntem prizonierii proprilor frici si temeri, prizonierii propriilor neputinte pe care nu mai vrem sa le depasim. Teoria jocurilor ne demonstreaza clar ca, in situatia in care fiecare "prizonier" actioneaza in viata dupa principiul "mie sa-mi fie bine,nu-mi pasa de ceilalti" ajungem sa obtinem cele mai proaste rezultate cu putinta. E demonstrat matematic acest lucru! Dar in ciuda acestui adevar majoritatea dintre noi continua sa adopte o mentalitate de invinsi, repetandu-si zilnic "eu sunt mic si nu pot sa fac nimic" ...
Cati simtiti responsabilitatea imensa care apasa pe umerii nostri? Cati simtiti si acceptati faptul ca vietile copiilor si a celor nenascuti inca depind intr-o foarte mare masura de NOI? Lipsa noastra de actiune, dezarmarea noastra completa in fata greutatilor vietii si a mizeriei clasei politice romanesti DISTRUGE vietile copiilor nostri! Nici macar de proprii copii nu va mai pasa? Nu va pasa de tara pe care le-o lasati mostenire? Daca va pasa unde sunt actiunile voastre? Unde este lupta voastra? Nu-i suficient sa luptati pentru a supravietui, trebuie sa luptati pentru a trai omeneste, nu precum cainii. Ce se intampla cu noi de am ajuns in aceasta stare de neputinta psihica si intelectuala? Cat credeti ca vom mai rezista daca vom continua sa gandim doar in termeni de "supravietuire", fara sa ne gandim la "ziua de maine" si la faptul ca trebuie sa fim pregatiti pentru a face fata provocarilor viitorului?
Sunt singurul "nebun" din tara asta care simte cum se extinde cancerul social care ne macina fiinta nationala si ne tranforma in simpli iobagi care "muncesc, dar nu gandesc"? Ce trebuie sa se intample pentru a ne trezi? Trebuie sa ne pierdem tara si sa fim ocupati fizic de alte popoare? Trebuie sa ne vedem mamele si fiicele violate de soldatii invingatori ai altei natii? Trebuie sa ne vedem copii sfartecati de monstrul razboiului? Ce trebuie sa se intample pentru a ne trezi la realitate si a lepada nenorocita asta de mentalitate de oameni invinsi dinainte de a incepe lupta?

Un comentariu:

bgoodforyou spunea...

oh, dar nu esti singurul nebun... uita-te pe forumurile de biciclisti de ex.

Vreau sa avem un trafic civilizat, asa ca am inceput eu sa fiu civilizat.

Vreau sa fie colectate deseurile refolosibile, asa ca le selectez si eu.

Adica, sa facem fiecare din noi asa cum am vrea sa faca altii.