sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Trezeste-te! Esti un luptator/o luptatoare!

A trecut ceva timp de cand nu am mai "indraznit " sa-mi astern gandurile in fata judecatilor voastre din cauza senzatiei de "neputinta" psihica care reusise sa ma inchida in capcana propriei minti. Multa revolta si durere s-a acumulat in sufletul meu in aceasta perioada vazand si simtind cum suntem impinsi catre dezumanizare, deznationalizare, dezradacinare. Pentru a trai in Romania am ajuns sa ne chinuim si sa ne zbatem pentru supravietuire fizica. Ne zbatem pana cand obosim si devenim apatici, incapabili sa mai reactionam la vreun stimul, fixati intr-o stare de crunta oboseala psihica ce ne face sa ne dorim un singur lucru : sa nu mai stim nimic despre ce se intampla in jurul nostru cu semenii nostri, sa nu mai auzim si sa nu mai vedem cum poporul in mijlocul caruia traim se degradeaza ! Pur si simplu realizam ca refuzul de a mai recepta Realitatea ne "protejeaza" si ne contruim un cocon in care nimeni si nimic -credem noi- nu ne mai poate atinge, nu ne mai poate face rau.

De ce va spun asta? Pentru ca am trecut prin asta in ultima perioada, am simtit ca sunt coplesit de formele in care se manifesta raul ce distruge Romania si am dat dovada de lasitate "deconectandu-ma" de la realitate si concentrandu-ma doar asupra familiei mele. Am dat dovada de lasitate si slabiciune, am uitat ca singura sansa de supravietuire a noastra ca popor o reprezinta asumarea CALMA si CONSTIENTA a conditiei de luptator de catre fiecare roman capabil sa lupte. Iar lupta pe care suntem obligati sa o purtam este mai grea decat lupta fizica, unde cel putin iti vezi adversarul si te poti apara. Lupta noastra se duce pe multiple fronturi : economic (cel mai puternic camp de confruntare), psihologic (suntem pierduti din clipa in care ajungem sa acceptam ideea de infrangere), identitar (permanent se incearca inocularea rusinii de a fi roman).

M-am zbatut ceva vreme in mocirla neputintei psihice in care am acceptat sa cad, am uitat cine sunt si in ce tara traiesc (o tara aflata intr-un continuu razboi economic si psihologic), insa mi-am dat seama ca starea de las este incompatibila cu structura mea psihica. Mi-am amintit ca m-am nascut in Romania cu un scop, tot asa cum fiecare dintre voi s-a nascut cu un scop clar in aceasta tara. Doar de noi depinde daca ne asumam responsabilitatile care decurg din conditia de roman/romanca sau daca parasim tara si ne refugiem in alta parte.

Este greu pentru noi, o generatie care nu a cunoscut sacrificiile si ororile unui razboi clasic, sa ne asumam in mod constient conditia de luptatori. Este cu atat mai greu cu cat nici macar nu suntem/nu vrem sa fim constienti de faptul ca suntem in razboi si avem doar 2 alternative : luptam pana la capat sau dezertam. Un razboi inseamna victime reale, nu virtuale. In aceasta tara razboiul face victime reale, oameni asemenea noua care au suferit consecintele lipsei noastre de actiune : au fost omorati in spitale datorita distrugerii sistemului sanitar, sufera de boli incurabile datorita otravurilor reale strecurate in hrana (nimeni nu controleaza ponderea E-urilor din hrana noastra!)in apa si in aer (de ex Bucurestiul este singura capitala europeana care nu are o statie de epurare a apei si este una dintre cele mai poluate capitale), au fost omorati pe strada de ticalosii care conduc fara a respecta nici o regula de circulatie (stiind ca in cazul unei crime vor fi scapati de o justitie mult prea corupta).

Fratilor, treziti-va odata si constientizati ca suntem in Razboi! E un razboi perfid dus pe multiple fronturi subtile, nu e un razboi purtat barbateste cu arma in mana. E un razboi impus noua intr-un mod atat de pervers incat ajungem de multe ori sa ne luptam intre noi si sa savarsim un cumplit fratricid . Uitati-va in jurul vostru, deschideti ochii si vedeti ca dupa 20 de ani Romania este mult mai distrusa economic si social decat daca am fi trecut printr-un razboi clasic de 4-5 ani. Iar aceste distrugeri s-au petrecut cu acordul tacut al nostru, al tuturor. Toti suntem vinovati pentru ca am tacut, am inchis ochii si am zis "lasa ca merge si asa". Treziti-va si vedeti ca "NU merge si asa"!
Ce trebuie sa se intample cu noi pentru a ne apara vietile si viitorul? Nu putem emigra cu totii, fratilor! Nu putem dezerta cu totii! Cei care ne asumam identitatea, trecutul si prezentul trebuie sa ne asumam si calitatea de luptatori. Trebuie sa facem acest lucru la fel de natural precum respiram, fara sa resimtim lupta noastra ca pe o povara. Nu, lupta aceasta este fireasca si necesara pentru supravietuirea si dezvoltarea noastra . Trebuie sa fim uniti si sa luptam inteligent daca vrem sa mai existam pe acest pamant.

Nu stiu cat de mult va veti regasi in modul meu de a gandi, dar eu M-AM SATURAT sa mai accept conditia de neputincios. Neputincios de a schimba ceva ("eu nu pot sa fac nimic" este laitmotivul folosit de multi dintre noi pentru a ne ascunde lasitatea), neputincios de a lupta si de a imi asuma viitorul meu si al acestui popor. De aceea, de nu o vrea Dumnezeu altfel, in 2012 voi candida pentru Camera Deputatilor si voi castiga. Stiu, o parte dintre voi (daca veti citi aceste randuri) o sa-mi spuneti ca nu am nici o sansa, iar alta parte ma veti incuraja sa lupt eu....ca voi sunteti ocupati cu alte chestii...mai "importante". Eu insa nu mai vreau sa fiu un las, chiar daca asumarea constienta a conditiei de luptator implica riscul de a ma numara printre victimile acestui razboi. Prefer insa sa mor demn si cu fruntea sus decat sa mor batran, dar inlantuit precum un caine in lant si cu regretul ca " as fi reusit sa fac mai mult bine in aceasta tara daca nu as fi fost atat de las/nepasator".

Eu am ales sa renunt la lasitate si neputinta si sa-mi asum starea naturala de luptator, voi ce alegeti? Calea dezertarii (zicandu-va ca nu e vina voastra ca Romania a ajuns in halul in care se afla, ca voi nu puteti sa faceti nimic,etc...orice poate sa va justifice in fata propriei constiinte neasumarea conditiei de luptator/luptatoare)sau calea luptei pana la capat? Prima cale e usor de urmat si duce la irosirea vietii voastre (realizand doar o mica parte din ceea ce ati fi fost capabili sa realizati daca v-ati fi asumat conditia naturala de luptator), a doua implica multe sacrificii si eforturi, dar face ca viata voastra sa rodeasca si sa produca efecte pozitive si dupa ce nu veti mai fi. Asadar...ce alegeti?

Multumesc pentru rabdarea de a citi aceste randuri si cer scuze tuturor celor care se vor simti "atinsi" de gandirea mea. Iertati-ma daca v-am jignit, eu doar incerc sa va trezesc si sa va responsabilizez deoarece fara implicarea voastra copiii nostri vor fi condamnati la conditia de venetici lipsiti de Tara, Istorie, Viitor si Demnitate.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Felicitari pentru initiativa ! Dar ce te face sa crezi ca sufletul tau e mai pur decat al altora sau ca e mai greu de intinat decat al altora ? Decizia ta de a candida ca deputat nu vine cumva din dorinta Eu-lui de a avea acces Putere ?

George Stoian spunea...

Pertinente si dificile intrebari. In primul rand as vrea sa lamuresc un lucru : nu consider ca as avea un suflet mai pur decat ceilalti. Sunt om si sunt supus greselilor asemenea oricarei fiinte rationale. Ceea ce ma obliga pe mine sa intru in “arena” este lipsa de actiune a celorlalti semeni ai mei si nu faptul ca as fi mai bun decat ceilalti. Cunosc oameni mult mai buni decat mine care refuza insa sa se implice in “treburile cetatii” pe motiv ca e prea multa mizerie in politica si ca ei oricum nu ar putea schimba nimic. Iar in acest caz ce pot eu sa fac? Sa adopt gandirea lor si sa stau deoparte multumindu-ma doar sa comentez actiunile celor care au ales sa intre in politica, injurandu-i pe acestia de fiecare data cand iese la iveala o noua ticalosie savarsita de ei ? Sau sa imi asum riscurile aferente unui om care intra in politica si sa incerc sa contracarez nebunia si ticalosia unora dintre actualii actori politici? Ca orice roman care traieste in aceasta tara nu am decat 2 solutii : lupta sau dezertarea (emigrarea). Nu exista o alta cale, chiar daca se vor gasi destui care sa spuna ca solutia lor o reprezinta un job/afacere si contributia la mersul economiei fara a se implica in politica. Aceasta solutie, adoptata de multi, nu este suficienta. Iar dovada o avem in zilele noastre, cand ne-am trezit ca trebuie sa platim in fiecare an taxe si impozite mai mari, iar din 2012 va trebui sa restituim catre FMI, CE si Banca Mondiala cei 20 de miliarde de dolari cheltuiti pe “diverse” plus dobanzile aferente. De unde vom plati? Din munca noastra a tuturor. De ce vom plati? Pentru ca oamenii de calitate au ales sa stea deoparte si sa nu se implice in politica, iar locul lor a fost ocupat cu mult “entuziasm” de catre diversi indivizi care au jefuit, au ucis, au distrus vieti si ne-au amanetat viitorul. Asta este rezultatul lipsei noastre de actiune! Asta e rezultatul faptului ca majoritatea romanilor, inclusiv eu, ne-am alocat tot timpul luptei pentru supravietuire si am neglijat intr-un mod total nepermis acel sector al vietii publice care ne influenteaza atat de puternic vietile si viitorul : politica.
Fiecare dintre noi are un anumit grad de suportabilitate care, odata atins, ne obliga sa reactionam si sa ne aparam de cei care ne ataca. O parte dintre noi aleg emigrarea drept raspuns la atacurile la care sunt supusi de clasa politica. Eu nu pot sa fac asta deoarece stiu ca m-am nascut cu un scop in Romania, stiu ca inaintea mea milioane si milioane de romani si-au jertfit viata pentru ca noi sa avem propria tara, propria identitate si propria limba. Daca as emigra ar insemna ca imi bat joc de toate jertfele lor si ca toate eforturile lor au fost zadarnice. Sa nu fie ! Iar din moment ce solutia emigrarii este exclusa pentru mine iar eu am atins gradul maxim de suportabilitate, nu am de ales si sunt obligat sa fac tot ce-mi sta in putere pentru a opri iuresul nostru nebun catre prapastie. Stiu ca exista riscul sa fiu “facut” una cu pamantul de catre cei care nu vor ca Romania sa devina o tara puternica, dar ce alta solutie as avea? Pana la urma toti parasim aceasta lume, iar ceea ce conteaza cu adevarat nu este cand vom parasi aceasta lume ci cum am trait pana atunci, ce am facut fiecare dintre noi pentru a asigura rodirea faptelor noastre si dupa ce noi nu vom mai fi.

George Stoian spunea...

Am primit pe e-mail urmatoarele intrebari de la o persoana care a citit ceea ce am scris : "Dragă George
Cine eşti, ce preocupări ai şi cum ştii să lupţi? Care este prioritatea ta?" impreuna cu cateva acuze si doresc sa fac public raspunsul meu :

Sunt un tanar roman de 29 de ani si :
- am absolvit Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica in anul 2006;
- sunt doctorand anul 2 la facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori;
- am lucrat aprox 2 ani pe post de analist-programator in cadrul unei multinationale;
- lucrez de 2 ani si jumatate pe fonduri europene, iar cel mai recent succes il reprezinta castigarea a 10 milioane de euro nerambursabili pentru 2 firme mari din Romania;

Cum stiu sa lupt? Momentan lupt pe taram economic incercand sa aduc cat mai multi bani in economia romaneasca. Pana acum nu am luptat pe taram politic pentru ca am fost intotdeauna conditionat de resursele financiare reduse de care dispun, de aceea nu m-am considerat pregatit pentru o asemenea lupta. Din pacate lucrurile degenereaza in Romania, asa ca nu mai pot astepta sa devin puternic financiar pt ca, pana voi reusi eu asta, risc sa nu mai existe Romania. De aceea sunt obligat sa intru intr-o asemenea lupta la fel cum se arunca in apa un om care nu stie sa inoate, dar trebuie sa o faca.

Proritatea mea zero : stoparea nebunilor care vor sa distruga Apusenii prin demararea proiectului criminal de la Rosia Montana si dezvoltarea acelei zone prin incurajarea agriculturii, cresterii animalelor, cultivarea pomilor fructiferi si crearea unor fabrici de lapte/branza/carne/gemuri.

Rugaminte : nu va mai grabiti sa trageti concluzii eronate doar din cauza faptului ca nu am la fel de mult timp liber ca dvs pt a va raspunde imediat. Eu trebuie sa-mi si ajut parintii cu munca la tara, trebuie sa ma sin achit de toate datoriile la firma, trebuie sa si respect cerintele programului de doctorat si multe altele. Iar in ce priveste utilizarea diacriticelor, din pacate nu am atata timp incat sa-mi permit s-o fac cand postez ceva.

Multumesc pentru intelegere.